Rolul educatiei in formarea personalitati umane

"In opinia mea , personalitatea umana se formeaza datorita educatiei care ne diferentiaza de majoritatea oamenilor comuni , punandu-ne in cercul restrans al oamenilor educati si respectati de societate.

                 In primul rand , educatia constituie o prioritate in viata fiecarui individ . Primi pasi in educatie ii imbratisam de la o varsta foarte frageda , astfel ca la gradinita si mai tarziu la scoala personalitatea si cunostiintele individului prind radacini pentru a putea deveni o persoana educata . Diferita de educatia gimnaziala este stadiul liceal si mai tarziu cel universitar. Astfel un minim de cunostiinte dobandit pe parcursul anilor de scolarizare te scot in lume cu un minim de cunostinte despre tot ce il inconjoara si este capabil sa faca propriile alegeri pentru bunastarea lui .

               In al doilea rand , o alta forma de educare se rezuma la oameni din jur si in special la parinti sau rude. Personalitatea unui om poate fi influentata atat in mod pozitiv cat si in mod negativ de mediul in care locuieste , de anturaj si de alti factori externi. De exemplu , pentru un copil care isi are originile dintr`o familie bogata si instarita educatia va fi cea mai importanta latura pe care si va dezvolta pentru a se putea ridica la rangul celor apropiati si a nu prezenta o rusine  sau o dezamagire in ochii celorlalti . Astfel educatia devine un criteriu de diferentiere sau randuia a oamenilor

             In concluzie , educatia trebuie sa prezinte o prioritate in viata deoarece beneficiile aduse de aceasta sunt nemasurabile . Ea slefuieste peronalitatea umana , putand astfel sa influenteze modul in care oamenii ne privesc ."

Despre educatie

"Ideile despre educatie ale pedagogilor crestini au fost stralucit aplicate de familiile lor, de ei insisi si de ucenicii lor. Ei au fost printre putinii educatori din lume care au experimentat si trait personal ideile si principiile pedagogice pe care le-au propovaduit. Ei si-au facut din formarea omului crestin, asa cum il cere Biserica, nu o profesiune, ci o misiune sfanta. A scoate din blocul inform al fiintei umane o statuie vie dupa chipul lui Dumnezeu era lucru greu, dar merita osteneala. Merita, pentru ca ei iubeau pe marele Pedagog, Mantuitorul Iisus Hristos, Care-si daduse viata pentru oile Sale cuvantatoare; si merita, pentru ca ei iubeau cu caldura pe om, pe omul pe care din simpla faptura Iisus Hristos il facuse fratele Sau si fiul lui Dumnezeu. Umanismul capadocienilor si al Sfantului Ioan Gura de Aur e de o rara puritate si adancime: el lupta impotriva pacatului si a tuturor pornirilor rele, pentru a elibera fiinta umana de asediul lor si a o face capabila sa se uneasca cu Dumnezeu. Piscul educatiei umaniste era a face pe om capabil de o dragoste asa de puternica si curata, incat sa poata iubi pe toata lumea, inclusiv pe vrasmasi. Autorii nostri au trait si au iradiat din ei o asemenea dragoste. Ei au facut din multe fapturi umane oameni cu adevarat, in intelesul superior crestin al acestui cuvant. Ei au apreciat pe adevaratii oameni din toate neamurile si i-au citat ca modele de virtute. Dar ei au apreciat mai ales pe oamenii crestini: martiri, sfinti, episcopi etc. Ei au iubit copiii si tineretul cu o caldura putin comuna, asa cum reiese din operele speciale pe care li le-au consacrat si cum reiese din toata viata lor. Ei au fost educatori de prim rang si numele lor nu se va sterge niciodata din cartea crescatorilor de oameni." (Pr. Prof. Ioan G: Coman)

Principiul intuitiei si principiul insusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor

Princiul intuitiei

   Se aplică pentru a ajuta elevii să treacă de la cunoaşterea concretului imediat la formarea gândirii lor abstracte. Învăţarea ca proces de cunoaştere trebuie să fie realizată senzorial, intuitiv şi să fie bazată pe experienţe anterioare.
În e-learning:
Utilizarea demonstraţiei inductive sau deductive prin intermediul unor modele de simulare a situaţiilor reale.
Există posibilitatea creării unor cursuri care să permită cursanţilor personalizarea acestor cursuri, în funcţie de nevoile proprii.

 Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor

  Aprofundarea cunoştinţelor asimilate, trăinicia lor în timp, rapiditatea şi fidelitatea cu care acestea sunt reactualizate, precum şi folosirea eficientă, operativă a capacităţilor, priceperilor, deprinderilor în activităţile de învăţare şi în cele practice reprezintă condiţii importante pentru realizarea obiectivelor educaţionale contemporane.
În e-learning:
Cursurile elaborate au o baza intuitivă, concret-senzorială, cu suficiente aplicaţii practice.
De asemenea, cursurile sunt sistematizate şi permit însuşirea conştientă şi prin efort propriu, permiţând completări şi aprofundări continue.
Rezolvarea sarcinilor permit revenirea până la atingerea tuturor cerinţelor.

Principiul accesibilitatii si individualizarii invatarii

Este întâlnit în literatura de specialitate şi sub denumirea de „principiul accesibilităţii”. Acest principiu exprimă, în esenţă, necesitatea ca desfăşurarea procesului de învăţământ să se realizeze în concordanţă cu posibilităţile reale ale elevilor (potenţialul intelectual, fizic, nivelul pregătirii anterioare) şi să stimuleze dezvoltarea lor ontogenetică. Stabilirea unei concordanţe între sarcinile de învăţare şi particularităţile specifice unei vârste, iar aplicarea acestui principiu înseamnă că orice secvenţă de învăţare are la bază trecerea de la inferior la superior, de la apropiat la îndepărtat, de la simplu la complex, de la particular la general.
În e-learning:
Implementarea se realizează cu respectarea particularităţilor de vârstă, dar şi în funcţie de stilul de învăţare şi tipul de inteligenţă (cu referire la inteligenţele multiple) şi care să permită parcurgerea în ritmul propriu.
Se pot crea module specifice pentru activităţi diferenţiate, în concordanţă cu posibilităţile elevilor şi dificultăţile de învăţare.
Unele module se pot crea având în vedere activităţi pe grupe sau în perechi.

Concepte gresite despre educatie

              Un concept greşit despre educaţie este că responsabilitatea în educaţie revine în mod exclusiv şcolii. Nimic mai greşit. Şcoala echipează cu cunoştinţe teoretice, transmite informaţii în formă ordonată şi structurată, dar niciodată nu poate înlocui rolul părintelui.

            Educaţia se formează în primul rând în căldura şi încrederea din familie. Aici copilul învaţă să spună adevărul, să fie cinstit, să aprecieze frumosul, să respecte munca şi să se achite de responsabilităţi. Pe bună dreptate, în limbaj popular se spune despre cineva că „are (sau n-are) cei şapte ani de-acasă”, pentru că aceştia sunt cruciali pentru tot restul vieţii.

            Alt concept greşit este că viaţa, cu experienţele ei bune şi rele, ne modelează. Viaţa aduce înaintea fiecăruia dintre noi obstacole, situaţii inedite şi presiuni de tot felul. Întrebarea majoră este cum ne raportăm noi la toate acestea? O societate în care întâlnim în mod frecvent nedreptăţi şi indiferenţă va putea oare modela un caracter moral sănătos? Sub nicio formă. Un personaj moral, echipat cu principii sănătoase de viaţă poate învinge nedreptatea şi are toate atuurile să devină un formator de opinie, unul care să exercite o influenţă bună şi asupra altora.    

            Ce putem spune despre puterea televiziunii şi a presei? Din nefericire, în goana după un rating bun, sunt televiziuni care prin programele de divertisment de prost gust, prin limbajul vulgar uzat de cei care apar pe sticlă şi prin inocularea ideii că banii contează cel mai mult, deformează gândirea sănătoasă. Oare se reeditează celebra sintagmă Pâine şi circ din perioada Romei antice? Parcă, iertat să-mi fie, dar se oferă prea mult circ, şi prea puţină pâine pentru popor.

Educatia, o necesitate universala

           Un rol deosebit de important pentru reuşita în viaţă îl are educaţia. Prin educaţie ca fenomen social înţelegem transmiterea experienţei de viaţă de la o generaţie la alta, cunoaşterea bunelor maniere şi comportarea în societate conform cu aceste deprinderi.

          Importanţa educaţiei se poate vedea şi prin faptul că orice guvern, din orice stat cât ar fi el de sărac, are un minister sau un departament al învăţământului căruia îi alocă un procentaj din buget. Educaţia copiilor şi a tinerilor este o misiune delicată la care trebuie să participe cu eforturi susţinute atât şcoala, cât şi familia; cu alte cuvinte, educaţia se formează într-un mediu mai puţin formal cum este familia, iar apoi se continuă în mediul instituţionalizat cum sunt şcoala şi biserica.

            Educaţia se referă atât la însuşirea unor cunoştinţe teoretice, cât şi la un anumit comportament etic acceptat de societate. În primă instanţă vorbim despre o persoană care are o educaţie bună, posedă un set important de noţiuni teoretice, este educat prin formarea profesională şi printr-o cultură generală impresionantă. Accentul pe care îl pun în acest articol este pe educaţia morală, pe un comportament sănătos între oameni.

            O educaţie înaltă şi nobilă este educaţia creştină. Din această perspectivă, educaţia nu are de-a face doar cu predarea unor informaţii teoretice, cu abstractizări, ci mai presus de orice vizează modelarea caracterului. De exemplu, nimeni nu poate citi Fericirile enunţate de Mântuitorul şi apoi să rămână impasibil la nobleţea creştinismului, deoarece aici găsim autoportretul lui Isus Hristos, cea mai înaltă educaţie.